The Gunman, băbuța fotbalistă.

Când eram mic aveam în cartier o băbuță fotbalistă. Cred că mulți, dintre băieți în special, își aduc aminte de un personaj de genul respectiv care, în frageda copilărie, îi teroriza în momentul în care se strângeau la fotbal prin vreun colț de stradă. Era băbuța aia care apărea la geam cum dădeai un șut în minge și care, în momentul în care și ieșea din casă, o luai la fugă în urlete de “Fugiți! Vine băbuța fotbalistă să ne ia mingea!”. Nu știu de ce, dar pe parcursul filmului numai la asta m-am gândit când l-am vazut pe Sean Penn; băbuța fotbalistă cu zeci de kg de mușchi sub capot și cu “license to kill” pe sub dioptriile afumate de țigara aia omniprezentă dintre dinți.

Èšin să precizez că și Sean Penn și Javier Bardem sunt printre actorii mei preferați. Nu cred că poate să conteste nimeni talentul celor doi și, numai dacă te gândești la Milk sau This Must Be The Place (Penn) sau la Mar Adentro si Reynaldo Arenas (Bardem), cazurile sunt clasate. Asta nu înseamnă însă că din când în când băieții nu pot să se distreze și ei cu ceva ușurel cât să-i facă să tresare de sub masca de formol pe Stallone sau Steven Seagal. Cam ăsta e Pistolaru’.

Dacă îl înlocuiești pe Sean Penn cu Seagal și câteva cadre mai bogate din film cu vreo 2-3 filmări prin centrul vechi obții un film din ăla de apare doar pe casetă video, special pentru cunoscători.

Povestea începe în Congo unde, ca de obicei, e haos. Sean Penn e un fel de mercenar instruit în tot ce-i mai rău și mai dur, parte dintr-o echipă angajată de o corporație și mai rea și mai dură să facă tot felul de chestii gri pe acolo pentru profitul  acționarilor. Bardem e un fel de căpitan nejucător care coordonează acțiunile lor și aruncă priviri invidioase și pofticioase către prietena lui Terrier (Annie).

Personajul lui Penn e tare complex; pe cât de dur, pe atât de sensibil și romantic în relație. Are priviri pierdute, tremură din buză, pupă cu sensibilitate, tot tacâmul. Bardem e disperat și face în așa fel încât să-l alunge pe Terrier de pe continent și să pună mâna pe prada feminină.

Dacă îl înlocuiești pe Sean Penn cu Seagal și câteva cadre mai bogate din film cu vreo 2-3 filmări prin centrul vechi obții un film din ăla de apare doar pe casetă video

Câteva cadre și ani mai încolo, Penn apare iar in chiloți, pe placa de surf de această dată, arătându-ne din nou rezultatul acelor multe ore petrecute la gym. E băiat bun acum, s-a întors în Congo și îi ajută pe băștinași pe parte umanitară, răscolit fiind de Învățămintele lui Annie către băbuța sa fotbalistă, Terrier. Vin niște indigeni răi, vor să-l omoare, el le arată training și dinți încleștați, latră, scapă și intrăm în problemă. Cine vrea, după atâția ani, să-l omoare pe Terrier și de ce?

Mai ales că băieții răi veniseră echipați și cu o eprubetă de 50ml ca să recolteze sânge de Terrier, ca dovadă a misiunii reușite. Aici cred că se face o aluzie subtilă la 21 Grams (mai ales că și Penn, și Bardem au fost implicați). S-au gândit ei … 21 de grame de suflet n-avem în ce să băgăm, așa că hai mai bine recoltăm 50ml de sânge și o dăm la pace.
A cui este însă eprubeta?…asta e întrebarea! Veți afla răspunsul numai dacă răbdarea vă va ajuta să vedeți filmul până la capăt.

De menționat: cadrele cu Sean Penn în chiloți sau la bustul gol, etalându-și noul corp sculptat în fiare, sunt mai multe decât gloanțele trase prin film; Bardem s-a îngrășat un pic; Sean Penn fumează la greu; în Congo nu e bine deloc; și băieții plâng câteodată…nu-i așa?; există corporații rele; Barcelona e neschimbată; băbuța fotbalistă nu era așa rea dacă stai și te gândești…
Mi-a plăcut mult personajul negativ. Are o față de nebun, ajutată mult de un timbru foarte special.

Recomandări pentru băieți: mergeți la sală înainte de film ca să nu se uite prietenele cu ochi resemnați la voi, după; Sean Penn are totuși 55 de ani.
Recomandări pentru fete: nu vă uitați cu ochi resemnați la ei; Sean Penn are totuși 55 de ani; mai au timp.