Povești trăsnite cu picant și fără ceapă.
“- Cum să fie boss? – Păi o șaorma cu de toate, tăiată în 6, dar pe verticală.” Cam ăsta este Wild Tales.
M-am dus țopăind de fericire că deh … film argentinian, produs de Almodovar, nominalizat la Cannes, câștigător Goya. Urma să intru într-o nouă atracție din parcul acela de distracții colorat și zgomotos, cu râsete și plânsete, cu tocuri înalte și șlapi de cauciuc, cu caruselul frumuseții groazei, pe care numai în filmele de sorginte espanola îl găsești.
Filmul: 6 “relatos salvajes” care să-ți astâmpere foamea de ceva bun.
Prima mușcătură n-a fost rea. Simpatică ideea și merge de warm up. A mers și din cauză că te aștepți ca în deschidere să cânte ăia ceva mai slabi. Oameni mulți într-un avion, nu se cunosc între ei…deși ar trebui, măcar câțiva. E simpatică. Pui ketchup și treci mai departe.
A doua. Hmmm…parcă mă așteptam să fie mai bun. Bine că mi-e foame. Ce era cu femeia bucătar? Era un fel de “criminalul de serviciu”? Ziua gătim, noaptea omorâm? Mai mușcăm o dată.
A treia. Poate mai bine îmi luam altceva? Nu nu…la final vine partea cea mai bună. Acolo se strânge totul. În ultima îmbucătură. Ce se întampla cu băiatul din mașina rablagită? Avea o problemă la stomac? Era teleportat din thrillerele americane în care, întotdeauna, dintr-o mașină cu rugină iese un psihopat?
A patra. Clar e ceva în neregulă. Oi avea Triferment la mine? N-am înțeles pe cine vroia să se răzbune…în cel mai bun caz pe vreun nevinovat din apropiere sau pe mașinile altor oameni, aflați în aceeași situație ca și el. Iar scena cu nevasta de la final și cu “colegii” este de-a dreptul absurdă.
A cincea. E ceva mai bine…cred că nu puseseră cum trebuie ingredientele la început. Aici avem puțin suspans, povestea este mai bine construită dar finalul este predictibil și banal. Interesantă schimbarea de atitudine a tatălui exasperat – păcat de sfârșit, după cum ziceam.
A șasea. Mi s-a facut cam rău. Final destination: farmacia!!! Ultima le întrece pe toate. Spoiler (la propriu și la figurat): Proaspăt căsătoriți care copulează pe prezidiu, în ochii invitaților, în timp ce tatăl miresei mușcă dintr-un pișcot…Genial.
Poveștile sunt foarte căutate și le lispește cu desăvârșire o rezolvare inteligentă sau măcar subtil inteligentă
Poveștile sunt foarte căutate și le lispește cu desăvârșire o rezolvare inteligentă sau măcar subtil inteligentă. Înțeleg foarte bine exagerările și elementele insolite dar filmul ăsta chiar este un ghiveci de idei, unele nu rele, ofilite în stadiu incipient. Cam la fiecare “relato” ai senzația că au stat sa ude un covrig ca să crească într-un cozonac. N-a crescut ba chiar s-a facut mic și tare ca piatra, bun cât să-l arunci după vreun gândac sau după vreun student la conservator care nu ține ritmul bine…dacă tot vorbim de filme de festivaluri. Tristă droaia de nominalizari pe care o are acest film. Sper să nu-i facă și pe alți regizori sau scenariști de pe scena europeana/sud americană să încerce să se inspire din acest stil sterp și lipsit de imaginație, doar din cauză că uite…merge.
Nu e de mirare că după filmul ăsta, Damian Szifron, regizorul și scenaristul în culpă, a fost chemat la Holywood să scrie scenariul remake-ului lui “Six Billion Dollar Man”.
Plotul lui “Dollar Man”: După ce unui pilot infirm i se adaugă membre și implanturi nucleare el ajunge un “intelligence agent” unic în lume.
Duh…. I rest my case.