Înainte să adorm (cu Nicole Kidman).

Se iau Nicole Kidman, Colin Firth și Mark Strong; se sfărâmițeaza bine și, cu o lingură de ceai cu lămâie, se dau pe gât…înainte de culcare. Efectul? Un somn liniștit, insipid și lipsit de vise, dar cu zâmbet în colțul gurii, exact ca și cel al producătorilor acestui film.

Pornit de la un bestseller, ceea ce din start ne pune în gardă, filmul tratează amnezia anterogradă aplicată într-un thriller menit să mâne oamenii spre sălile de cinema.

Filmul începe în forță cu un cadru scurt cu posteriorul dezvelit al lui Nicole Kidman semn că regizorul este pus pe treabă serioasă. Odată trezită din somn, ea află de la soțul ei, sau nu, că în urma unui accident, sau nu, care a avut loc cu mult timp în urmă, suferă de o formă complexă de amnezie, asta sigur. Cu alte cuvinte, odată ce adoarme, uită cu desăvarșire tot ce s-a întamplat în ziua precedentă. În plus, nu-și mai aduce aminte nici de ultimii 14 ani din viață.Åži de aici, Dumnezeu cu mila.

Înarmată cu un aparat foto cu baterie interminabilă, afișând o privire absentă și sprijinită de sfaturile unui psihiatru, sau nu, misterios și binevoitor, Kidman începe să descopere ce i se intamplă cu adevărat.
Există niște suspans, există și scene interesante dar pe de-a-ntregul povestea este foarte slab construită. Foarte ciudat este și faptul că, deși știe că în momentul în care adoarme totul se va șterge, ea nu-și pune niciodată problema să încerce sa stea trează o noapte sau poate chiar mai mult. Cum vine seara, ea se bagă cuminte în pat și a doua zi dimineața o luăm iar de la capăt.
Sunt multe lucruri de bun simț care ar fi trebuit să se întample în acest film, însă logica și respectul față de public sunt ocolite cu dârzenie de cine o fi scris scenariul sau cartea.

Deși ideea de la care pornește filmul este foarte ofertantă, producătorii s-au gandit că 90 de minute sunt arhisuficiente pentru a țese ceva solid. Asta în cazul în care nu scădem ultima scenă, de aproximativ 10 minute, al cărei efect este doar de a te convinge că ai greșit amarnic mergând la acest film. Pentru durată însă le mulțumim mult, deoarece dacă îl mai lungeau cu vreo 20 de minute cred ca s-ar fi plictisit și floricelele.

Sunt multe lucruri de bun simț care ar fi trebuit să se întample în acest film, însă logica și respectul față de public sunt ocolite cu dârzenie de cine o fi scris scenariul sau cartea.

Actorii joacă destul de slab cu excepția lui Mark Strong, care este foarte veridic în rolul psihiatrului. Nu avem marmotă (ref: Groundhog Day) dar o avem în rolul papagalului pe Nicole Kidman care, dintr-un motiv necunoscut, repetă mecanic și obsesiv multe dintre cuvintele pe care le aude ca într-un fel de ritual ornitologic.
Dacă producătorii și-au propus ca a doua zi când ne trezim să uităm și noi complet că am văzut filmul, trebuie să recunosc că le-a ieșit de minune.

Tragem linie și recomandăm cu încredere ocolirea acestui film, sau nu. Am glumit 🙂 Ocoliți-l.