Nightcrawler

Prădător de noapte.

Ia-l pe nenea ăla cu păru’ cărunt de făcea emisiuni senzaționiste noapte de noapte, pune-i o pleată cu perucă, dă-l cu ben gay pe tot corpul și șoptește-i languros la ureche “dolari”, în timp ce-l azvârli în noapte să caute subiecte fierbinți, și tot nu vei reuși să ți-l închipui nici pe departe pe Jake Gyllenhall în rolul din Nightcrawler.

Scenarist expandat în regizor sună mult mai bine decât regizor expandat în scenarist și, în Nightcrawler, Dan Gilroy îmi întărește încrederea că acesta este și cursul mai firesc în cazul contopirii funcțiilor. Unde mai pui că este și primul film regizat de acest domn în vârstă de 55 de ani.


 

Acțiunea filmului Nightcrawler se petrece în orașul îngerilor și îl are ca protagonist pe Louis Bloom (Gyllenhaal), un hoț mărunt, înzestrat însă cu o inteligență nativă, cu siguranță mult peste medie. Fiind șomer fără perspective, Lou încearcă să scoată bani și din piatră seacă sau, ca să fim fideli filmului, din capace de canal și sârmă, furate. Întâmplarea fericită, pentru el, îl aduce în apropierea scenei unui accident grav de mașină, prilej care-i dezvăluie existența unei noi îndeletniciri profitabile: paparazzo de nenorociri. Accidente auto, crime, furturi…dacă poate să fie primul care dă REC dintr-un unghi bun, poate să fie și primul care să își ia banii de la televizunile de “știri” pentru materialele obținute. Astfel se întâlnește cu Rene Russo (Nina) (soția scenaristului printre altele) – directoarea departamentului de știri de la un canal tv local. Cei doi împărtășesc cumva aceeași predilecție către orori aburinde, servite spectatorului doritor, în chenar gros cu iz apocaliptic, și astfel, sub deviza “Dacă e sânge. Publicul se strânge”, intrăm abrupt în adevărata poveste. Cu alte cuvinte … între cei doi se înfiripă o frumoasă poveste de dragoste pentru macabru.

Gyllenhaal joacă de-a dreptul minunat prevestind încă o nominalizare la Oscar pentru băiatul din Donnie Darko

Majoritatea cadrelor din Nightcrawler sunt filmate noaptea, atunci când Lou, asemenea unui vampir, își începe activitatea de vânător de cadavre. Înarmat cu o cameră de filmat și cu o stație radio, pe care prinde frecvențele poliției, el așteaptă înfrigurat codul norocos de alertă. Odată cu dezvoltarea “afacerii”, Lou trebuie să găsească însă și noi metode, mai mult sau mult mai puțin ortodoxe, de a face față concurenței acerbe. Cu acest prilej vom vedea de ce este capabil pentru a reuși în viață și tot aici ni se va dezvălui și miezul poveștii. Regizorul își face treaba foarte bine și sunt și multe scene atât de bine gândite încât reușește, acolo unde multe filme 3D eșuează lamentabil, să te înghită de-a dreptul în filmare. Cadrul cu cei doi răufăcători, la fast food, este de referință. Ai senzația că ești și tu acolo și îți vine să strigi ca să-i atenționezi pe polițiști. Mi-a mai rămas bine întipărită în cap scena cu Louis și Nina, în camera de montaj, la final…cea mai crudă scenă romantică vazută în ultima vreme, doar regizorii asiatici reușind să îmbine atât de bine oroarea cu frumosul. Par doi rechini care se opresc brusc din ronțăitul unui cadavru ca să-și arunce priviri pline de dragoste si poftă.

Nu intru în mai multe detalii lăsând plăcerea de a descoperi acest film spectatorului. Povestea din Nightcrawler este veridică și cumva firească. Inteligența și perseverența, mai ales în apanajul unor personaje imorale și lipsite de scrupule, duc invariabil spre succes, sau închisoare. Bineînțeles însă că se simte și o critică acidă asupra acestor tipuri de știri și televiziuni, cu atâta priză la o parte din public. Aici însă aș merge pe ideea: Vinovat nu este cel care difuzează ci cel care se uită. Pentru că dacă nu ar exista o cerere către așa ceva probabil că nimeni nu s-ar chinui să ofere produsul.

Nightcrawler este un film solid, corect, inteligent și ironic în care toți actorii joacă foarte bine. Reîntalnirea cu Rene Russo, disparută de ceva timp de pe ecrane, este și ea binevenită. Tema nu va rezona cu toată lumea dar este un film care trebuie văzut deoarece, după părerea mea, reprezintă una dintre cele mai bune producții americane din 2014. Iar Gyllenhaal joacă de-a dreptul minunat prevestind încă o nominalizare la Oscar pentru băiatul din Donnie Darko.