The Hobbit: Part 2

Bătălia celor 5 oștiri.

În cazul în care Peter Jackson nu mai reușește să găseasca vreo fițuică, notă sau măcar vreo chitanță scrisă de Tolkien, din care să facă un film de câteva ore, cam ăsta pare să fie sfârșitul seriei. A început frumos acum 13 ani, aducându-ne un plus de bucurie în preajma sărbătorilor de iarnă în anii lansărilor filmelor, și s-a sfârșit prost, anul ăsta, în preajma bilanțului contabil al casei de producție.

Am înțeles: 20 de inele pentru elfi, pitici, etc; 1 inel să le conducă pe toate; 3 filme pentru 3 volume din Lord Of The Rings; 6 miliarde de dolari încasări pentru primele 3 părți; dar 3 filme de câte 2 ore și ceva pentru o carte de 300 de pagini…asta nu înțeleg. De fapt înțeleg, dar bucuria goblinilor ălora bancheri, din Noua Zeelandă, care-și freacă acum mâinile satisfăcuți în timp ce cară vagoane de aur în visteria lui Peter mă lasă complet rece. Păcat.


 

Filmul începe de unde ne-a lăsat partea a doua, adică din muntele doldora de bogății plus dragon. Ceata de piticanii l-a trezit pe Smaug și, ca recompensă, el pleacă spre orașul învecinat ca să semene flăcari și teroare. Bla bla bla (se întamplă ceva cu Smaug, dar nu zic ce…ca să fiu misterios) și trecem mai departe. Aici însă am o problemă, deoarece nu prea mai am ce să povestesc. După primele 10 minute din film nu facem altceva decât să asistăm la o bătaie perpetuă. Vin elfii, vin piticii, vin orcii, vin viermii, vin giganții, vine Vrăjitoru’, mai vin niște orci, mai vine un vrăjitor … și se termină filmul. Când ziceam “vin” mă refeream că vin la bătaie. Muntele e plin de bani, creaturile sunt înnebunite de poftă și săbiile încinse de luptă. Viermii sunt răi, giganții sunt săraci cu duhul (unul sparge un zid cu capul ca să leșine imediat după, langă el), femeia elfă e îndragostită de bărbatul pitic, și se ajută, Gandalf șomează pe banca de rezerve, ca de obicei, iar Azog și Bolg, căpeteniile orcilor, sunt pe val.

A început frumos acum 13 ani, aducându-ne un plus de bucurie în preajma sărbătorilor de iarnă în anii lansărilor filmelor, și s-a sfârșit prost, anul ăsta.

Ca să fiu mai exact în descrierea scenelor din film: sabie, sabie, bum puternic, urlet de orc, se sparge munte cu vierme, căscat, sabie din nou, țipăt, genunchi în spătar de la vecin, urlete, sabie, săgeți, zâmbet, scrâșnet, ți-a adormit prietena pe umăr, sabie, zâmbet, țipăt, gigant, lacrimă, bum, vrajă!!! (nu, alarmă falsă), căscat, sabie, țipăt, bale de orc, scrâșnet, zgomot, ai adormit tu pe umărul vecinului, sabie, vrajă!!! (nu, nici acum), țipăt. Iei capsula asta și o înmulțești cu X și cam ăsta e tot filmul.

Cu alte cuvinte au tras cu chiu cu vai de primele două părți până aproape au terminat cartea și când s-au trezit că mai au doar 60 de pagini la ce s-au gandit? Hmmmm….hai să facem ceva numai cu scene de luptă. Dăm un titlu pompos…bătălia celor 5 oștiri…și oamenii or să fie veseli, că tot e Crăciunul. Probabil că după ce au vazut și ultimul Hunger Games s-au liniștit că și-au dat seama că nu au cum să facă un film mai prost…iar ăla a avut succes. Ce este trist este că e chiar ultimul film din seria celor 6 și ar fi fost draguț, dacă nu chiar un fel de dovadă de respect pentru public, să o termine cu un film nemaipomenit. Să te facă să vrei să le vezi pe toate doar ca la final să-l mai vezi încă o dată pe ăsta. Te fac cumva să vrei să le vezi din nou pe toate…dar doar ca să-l uiți pe ăsta.
Eu nu am nimic împotrivă ca producătorii să vrea să-și maximizeze profitul, că dacă nu ar investi sute de milioane nici nu ar ieși filme care să respecte imaginația scriitorilor, dar oare e atât de greu să și livrezi ceva de calitate? Adică ce mă deranjează pe mine este faptul că se simte o desconsiderare totală față de public. Cumva suntem văzuți ca niște creaturi letargice, cu creier lent, care ne îndopăm cu floricele și care, la apariția unor efecte speciale, mai ales în 3D, țopăim de fericire și zbierăm entuziasmați, din cerebel. Îmi place să cred că nu suntem.

Oricum nici scenele de luptă nu prea sunt grozave, nici efectele și, dacă stau și mai bine sa mă gandesc, nu găsesc absolut nimic grozav în filmul ăsta. Păcat din nou. Un zvon de ultimă oră ar fi ca Peter Jackson plănuiește să ecranizeze cuprinsul cărții într-un film de o oră și jumătate…dar nu știu ce să cred.

După film te simți ca și cum te-ai fi pregătit cu cadouri și gânduri frumoase să-ți iei la revedere de la cineva foarte drag și, după ce l-ai așteptat vreo două ore, ai aflat că a plecat fără ca nici măcar să se gândească la tine.

Scroll to Top